- alungá
- vb., ind. prez. 1 sg. alúng, 3 sg. şi pl. alúngã
Dictionar Ortografic al Limbii Române Pentru Elevi. 2013.
alungá
Look at other dictionaries:
alunga — ALUNGÁ, alúng, vb. I. tranz. 1. (Adesea fig.) A sili pe cineva să părăsească un loc; a goni, a izgoni. 2. A se lua, a alerga după...; a fugări, a urmări. – lat. *allongare (< longus). Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 A alunga … Dicționar Român
goni — GONÍ, gonesc, vb. IV. 1. tranz. A fugi după cineva, a urmări în fugă (pentru a prinde, pentru a face să se grăbească etc.); a fugări; spec. a alunga vânatul spre locul de pândă al vânătorilor. ♢ refl. recipr. Păsările se goneau printre ramuri. ♦… … Dicționar Român
huideo — HUIDEÓ interj. Strigăt cu care se alungă porcii; p. ext. strigăt de ocară la adresa cuiva; huo. ♢ expr. (Substantivat) A lua pe cineva (sau a da cuiva) cu huideo = a huidui (pe cineva). [var.: uideó interj.] – cf. bg., scr. u j d o. Trimis de… … Dicționar Român
hâş — interj. Cuvânt cu care se alungă găinile sau alte păsări (de curte). [var.: câş, hâci interj.] – Onomatopee. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 hâş interj. Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic HÂŞ interj. (se… … Dicționar Român
izgoni — IZGONÍ, izgonesc, vb. IV. tranz. A sili pe cineva să plece; a da afară; a alunga, a goni. – Din sl. izgoniti. Trimis de valeriu, 21.07.2003. Sursa: DEX 98 IZGONÍ vb. 1. a alunga, a depărta, a goni, a îndepărta, (rar) a prigoni, a răzmeri, a… … Dicționar Român
oropsi — OROPSÍ, oropsesc, vb. IV. tranz. 1. A asupri, a urgisi, a prigoni, a persecuta. 2. (pop.) A izgoni, a alunga. ♦ A lăsa la voia întâmplării; a părăsi. 3. (înv. şi reg.) A certa, a ocărî, a blestema. [var.: (reg.) horopsí vb. IV] – et. nec … Dicționar Român
surghiuni — SURGHIUNÍ, surghiunesc, vb. IV. tranz. A exila, a deporta, a proscrie. ♦ fig. A izgoni, a alunga. – Din surghiun. Trimis de ionel, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 SURGHIUNÍ vb. (jur.) 1. a alunga, a exila, a goni, a izgoni, a ostraciza, a proscrie,… … Dicționar Român
dudui — DUDUÍ, dúdui, vb. IV. 1. intranz. (Despre pământ, clădiri, ferestre etc.; la pers. 3) A se zgudui, a se cutremura, a bubui (din cauza unor lovituri, explozii etc. repetate). 2. intranz. (Despre motoare, maşini etc.; p. ext. despre ateliere,… … Dicționar Român
fug — –FUG Element secund de compunere savantă cu semnificaţia care alungă , care respinge . [< fr. fuge, cf. lat. fugus < fugare – a alunga]. Trimis de LauraGellner, 28.06.2006. Sursa: DN FÚG elem. care alungă, respinge . (< fr. fuge, cf.… … Dicționar Român
fugă — FÚGĂ1, fugi, s.f. 1. Deplasare cu paşi mari şi repezi; alergare, goană. ♢ loc. adv. Din (sau în) fugă sau (reg.) de a fuga = în timp ce fuge, fugind; p. ext. în grabă, în treacăt, fără o examinare mai atentă. Pe fugă = repede, grăbit. Cu fuga =… … Dicționar Român
